Istoria satului Lăpuşna

Am găsit acest articol în ziarul Flux. Cu părere de rău, este doar partea a treia şi îneţeg că au mai fost publicate încă alte 2 părţi ale acestei istorii. Sper să găsesc celelalte părţi să le plasez pe acest site.

Continuă lectura „Istoria satului Lăpuşna”

Reclame

Istoria satului nostru publicată în ziarul Flux

Am găsit azi această informaţie foarte interesntă despre satul nostru în ziarul Flux şi am hotârât să o plasez în întregime pe acest blog. Ar fi foarte bine să invităm pe acest istoric, Anatol Eremia să ne relateze istoria la întâlnire în sat.

Situaţia demografică şi dinamica  populaţiei în perioada postbelică poate fi stabilită pe baza câtorva recensăminte: 4.486 loc. (2.057 bărbaţi şi 2.956 femei) în 1970; 6.013 loc. în 1979 şi 6.114 loc. în 1989; 2.291 de gospodării individuale, 1.847 de case, 6.146 loc. (2.944 bărbaţi şi 3.205 femei), inclusiv 6.007 români, 74 ruşi, 40 ucraineni, 5 găgăuzi, 3 bulgari, 20 persoane de altă etnie în 1944.

Cu prilejul aniversării 570 de ani de la prima atestare documentară a localităţii a fost editat prospectul turistic „Lăpuşna. 1430-2000”, din care aflăm că acum 6 ani comuna avea 7.023 de locuitori, 9.640 ha de pământ, dintre care suprafaţa agricolă cuprindea 4.451 ha, plantaţiile forestiere ocupau 2.660 ha. Un număr de 2.170 de proprietari erau asociaţi în gospodăria „Vitis-Lăpuşniţa”, 96 – în SRL „Colectorul”, iar 1.134 formau gospodării agricole individuale. În sat funcţiona Fabrica de vin, Combinatul de colectare a cerealelor, Baza petrolieră, Uniunea de consum Lăpuşna cu 5 puncte comerciale, Centrul medical „Sănătate”. Liceul teoretic (cu 794 de elevi) şi şcoala primară (cu 400 de elevi) întruneau 72 de profesori şi învăţători.
Lăpuşna şi-a făcut renume şi prin persoane notorii. În anii 1920 aici s-a născut Aba Gohberg, participant la războiul al doilea mondial, absolvent al Facultăţii de Viticultură şi Vinificaţie a Institutului Agricol din Chişinău. A condus o secţie a sovhozului din Şişcani şi fabrica de vin din Nisporeni; 14 ani a lucrat în aparatul complexului agroindustrial Kotovski (azi Hînceşti), 8 ani a  îndeplinit funcţia de director general al A.Ş.P. „Vierul”, care includea şi Institutul de Cercetări Ştiinţifice în domeniul Viticulturii şi Vinificaţiei. După 1990, a fost director al întreprinderii moldo-germane „Universal”. E autorul a câtorva monografii şi a 45 de lucrări ştiinţifice. A fost decorat  cu ordine şi medalii, i s-a conferit titlul Viticultor Emerit.
Dumitru Tăbăcaru (1930 – 2004), doctor în ştiinţe filozofice, a absolvit Facultatea de filologie a USM, a făcut doctorantura la Institutul de Filozofie al Academiei de Ştiinţe din Moscova, unde în 1967 a şi susţinut teza de doctor. A lucrat conferenţiar superior la USMF „N. Testemiţeanu”; din 1969 a fost secretar ştiinţific, director adjunct, director interimar la Institutul de Filozofie, Sociologie şi Drept al AŞM. A publicat peste 100 de lucrări ştiinţifice, inclusiv 10 monografii în domeniul istoriei religiei şi liberei cugetări.
Un nume de rezonanţă în ştiinţa noastră îi revine şi Elena Postică (n. 1954), doctor în ştiinţe istorice, şefa Secţiei Itorie Contemporană a Muzeului Naţional de Istorie al Moldovei. A absolvit USM (1976), a făcut doctorantura la Institutul de Istorie al AŞM, în 1998 a susţinut teza de doctor pe tema „Rezistenţa antisovietică în RSS Moldovenească. 1944-1950”. A publicat 4 monografii şi zeci de articole ştiinţifice cu tematică istorică şi muzeistică, împreună cu colaboratorii din secţie a întocmit şi a publicat în 4 volume prestigioasa „Cartea Memoriei, destine încarcerate”. În cadrul Muzeului a organizat peste 20 de expoziţii tematice. E decorată cu medalia „Meritul Civic”.
Din Lăpuşna e şi politicianul Vlad Filat (n. 1969), inclus în Catalogul „Cei mai influienţi 50 moldoveni”, editat  în 2005 de către revistele „Elita Moldovei” şi “VIP magazin”. Catalogul specifică: „În politică a venit în anul 1997, susţinând în alegerile parlamentare „Mişcarea pentru o Moldovă democratică şi prosperă”, alias “Rândunica”. Această Mişcare s-a prezentat destul de  bine în scrutin, şi Vlad Filat, pe atunci de 29 de  ani, devine director general al Departamentului pentru privatizare şi gestionare a patrimoniului de stat. În anul 2001, devine unul dintre vicepreşedinţii Partidului Democrat, condus de Dumitru Diacov. În 2001 a candidat pe lista acestuia în alegerile parlamentare, dar formaţiunea nu a trecut pragul electoral de 6 la sută. Peste patru ani, PDM a intrat în Legislativ în componenţa „Blocului Moldova Democrată”. Vlad Filat a devenit deputat şi a fost ales vicepreşedinte al Comisiei pentru securitate naţională, apărare şi ordine publică”.
Onomastica. În documentele vechi sunt atestate mai multe obiective geografico-topografice (locuri, localităţi, regiuni) cu acelaşi nume: râul Lăpuşna, la 25 aprilie 1429 şi 1432; târgul Lăpuşna – la 25 aprilie 1454; ţinutul Lăpuşna – la 10 aprilie 1429. Localitatea şi-a luat numele de la râul Lăpuşna, pe a cărui vale este aşezat. Treptele de nominaţie: râul Lăpuşna  localitatea Lăpuşna (satul, târgul)  ţinutul Lăpuşna (mai târziu judeţul Lăpuşna). La origine hidronimul Lăpuşna reprezintă o formaţie onimică slavă, pe baza apelativului lopuh “brusture” şi suf. -n(a), denumirea însemnând iniţial “valea cu brusturi; brusturuoasă”. Local, hidronimul Lăpuşna circulă şi cu varianta Lăpuşniţa. O explicaţie a diminutivului onimic ar fi că râul şi-ar fi luat numele de la localitate, şi nu invers, cum susţine în general tradiţia toponimică autohtonă, şi anume că, de regulă, localităţile îşi i-au numele de la râuri.
Nume de locuri: Anina, Ciocârlanul, Făureştii, Holmul Todeiului, Hortolomeiul, Lăpuşniţa (Lăpuşna), Mladinul Mare, Mladinul Mic, Pardosul, Podişul Morilor, Popasca, Râma, Rusca, Saca, Şatra, Tabăra, Tamojnea, Todeiul.
Nume de familie: Agrici, Antohi, Barbărasă, Brânzan, Bubuioc, Caproş, Cernei, Cocârţă, Coroi, Cotorobai, Cujbă, Dabija, Danu, Dodon, Donică, Durbală, Fantazi, Furmuzache, Gavrilaş, Gotcă, Grigoraş, Hangan, Holban, Huţuţui, Iurcu, Jacotă, Luchiţă, Mancoş, Mardare, Moraru, Motângă, Munteanu, Nicoară, Oancea, Ochişor, Pântea, Pârău, Plămădeală, Podoleanu, Pripa, Pruteanu, Robotă, Rusu, Scaiu, Selevestru, Sâli, Solonaru, Stanciu, Stoian, Şendrea, Ştefârţă, Tăbăcaru, Teslea, Tidvă, Ungureanu, Untilă, Verdeş, Vântuleac, Vâzdoagă, Zglăvoci, Zugravu.

Anatol Eremia

Momente din istoria satului Lăpuşna

În data de 6 septembrie 2007 am petrecut în ultimul drum pe bunica soţiei mele, pe Chiosa Elizaveta Tudor. La data de 1 septembrie a îmlinit vărsta de 80 de ani. Pe când avea doar 29 de ani a rămas văduvă cu patru copii după ce soţul ei Vladimir a decedat în urma unei boli. Cu toate că era îndemnată de toţi să-i dea pe copiii la orfelinat, bunica a dus tot greul de una singură şi a crescut pe toţi copiii. Nu a plecat nici la Italia, nici în altă parte şi nu a mers să facă bani ca să le facă viaţa mai bună copiilior, ci a stat alături de ei şi i-a crescut, îngrijit şi iubit. Viaţa ei a fost o viaţă trăită frumos şi suntem mândri de ea.

După înmormântare, când am venit să stăm la masă cu toţi cei care au venit să o petreacă în ultimul drum, am căutat să profităm de această ocazie ca să află şi despre viaţa bunicii noastre, dar şi despre istoria satului nostru cunoscută de oameni. În continuare vin să vă împărtăşesc câteva din lucrurile aflate de la oameni, dar cel mai mult mi-a povestit D-ul Ştefan Stanciu.

Foametea din 1946
Aşa cum a fost să fie în toată Moldova, foametea din 1946 a afectat rău şi satul Lăpuşna unde au murit mulţi oameni din pricina ei. În sat s-a înregistrat şi un caz de canibalizm, când o femeie pe nume Ioana şi-a ucis soţul şi când au venit miliţia la ea acasă, au găsit cadavrul soţului ei spânzurat şi pântecele spintecat, iar ea îi mâncase ficatul. D-ul Ştefan Stanciu spune că pe atunci avea 17 ani şi îşi aminteşte bine toate lucrurile. Îi slujea preotului ducând-ul cu carul său şi zice că preotul toată ziua avea de mers de la înmormântare la alta, atât de mulţi oameni mureau. Mai ales, cei mai mulţi oameni au murit în primăvara anului 1947. Toţi erau aşa de slăbiţi încât nici nu putea să sape pentru a îngropa pe cei morţi, nu aveau putere şi săpau doar gropi de o şchioapă adâncime şi aşa îngropau pe cei decedaţi. Doar în primăvara anului 1947 au început autorităţile să dea la cei care erau cel mai tare afectaţi de foame câte ceva porumb şi oamenii mâncau atât grăunţele întregi cât şi ciocălăul gol. Deja în primăvară ieşise urzica şi steghiile şi aşa oamenii rămaşi au reuşit să supravieţuiască.

Deportările din 1948
În anul 1948 au fost deportate din sat 10 familii. Când am întrebat care au fost motivele, mi s-a spus că nu au fost nici un fel de motive, aceştia au fost oameni gospodari, iar autorităţile comuniste aveau plan să deporteze din fiecare sat un anumit număr de familii. Printre cei deportaţi au fost Chiosa Tudor, familia Chirică şi familia D-lui Grigoraş care fuseste primar în timpul până la ocupaţia sovietică din 28 iunie 1940. Bubuioc Mihei impreună cu familia lui nu s-au mai întors înapoi nici odată în sat şi nici copiii lor. Casele acestor oameni erau luate şi folosite de comunişti.

Tentativa de a închide Biserica în 1962
În anul 1962 autorităţile sovietice au căutat să aplice "principiul libertăţii conştiinţei" pe care îl aplicau peste tot distrugând bisericile. În satul nostru atunci era primar Ilarion Ion Bârlădeanu şi el a fost supus autorităţilor căutând să aplice cerinţele lor. Nu au reuşit însă să închidă biserica pentru că toţi oamenii din sat au ieşit şi s-au opus autorităţilor care pe lângă faptul că intenţionau să închidă biserica, mai doreau să scoată din slujbă şi pe preotul nou venit Gheorghe Chiriţa, care slujeşte până în prezent. Stând la masă am întrebat pe oameni care au fost realizările primarului Ilarion Bârlădeanu, pe lângă "insuccesul" tentativei de a ruina Casa lui Dumnezeu. Nimeni nu a putut să-şi amintească nici o realizare. Aşa a trecut acest om prin viaţă şi aşa au trecut mulţi alţii ca el. Cum îţi trăieşti tu viaţa? Ce îşi vor aduce aminte oamenii de tine când vei pleca de pe acest pământ? Dumnezeu spune în Sfânta Scriptură:

Mai mult face un nume bun de cât untdelemnul mirositor, şi ziua morţii de cât ziua naşterii: (Eclesiastul 7:1)

Iar înr-un alt loc spune:

Un nume bun este mai de dorit decât o bogăţie mare, şi a fi iubit preţuieşte mai mult decât argintul şi aurul. (Proverbele lui Solomon 22:1)

Caută să crezi în Dumnezeu, să asculţi de El şi să ai un nume bun atât în faţa Lui, cât şi în relaţiile cu oamenii. Iar dacă cunoşti detalii mai multe cu privire la evenimentele descrise, te invit să le scrii aceste detalii la comentarii, sau sa publici articole despre istoria satului nostru.

Iosif Vladimir Karasek – Omul care merita tributul nostru

Iosif_carasekOrice locuitor al satului Lapusna ce are peste 30 de ani cunoaste bine numele acestui om. Ma intreb cati din locuitorii comunei care au mai putin de aceasta varsta stiu despre el si faptul ca ii datoreaza mult?

De multe ori ma gandesc la exemplul lui şi zi am initiat o discutie cu socrii mei din care am aflat lucruri interesante. Nu am putut afla exact cand a venit D-nul Iosif Karasek in satul nostru, dar se pare ca inainte ca sa vina a lucrat in satul Carpineni impreuna cu sotia lui Irina Vladimir, asa cum o stim toti cei care am apucat-o in viata. Venind in sat, acest cuplu s-a implicat să lucreze activ in vederea stabilirii unui bun sistem de invatamant. Prima data au construit scoala din centrul satului, care mai apoi a devenit scoala muzicala. In anul 1963 au construit scoala primara pe care toti lapusnenii o numim „Scoala din Vale”. Peste cativa ani, cu un mare efort a administrat constructia scolii mari, care acum este Liceul Teoretic din Lapusna. Va dati seama ce efort au necesitat toate aceste constructii? Cand oamenii in sat imi vorbeau azi despre diferiti din cei 12 bărbaţi care candideaza la functia de primar în alegerile locale, am intrebat despre mai multi din ei ce au facut pentru sat? Am primit mai putine raspunsuri… Poate vor face mai mult de acum inainte. Nu tot asa a fost D-ul Iosif Carasec. El a initiat si a administrat constructia la 3 scoli. Numai ca aceasta este putin, fiind pus alaturi cu colectivul de invatatori pe care a reusit sa-l adune, sa-i motiveze si sa-l conslideze. Scoala din Lapusna ajunsese sa fie recunoscuta peste tot, la toate institutiile superioare de invatamant din tara, si cand mergeam sa fim admisi acolo eram intrebati: “ Mai este Iosif Vladimirovici director la voi la scoala? Ce om deosebit este el!”

Socrii mei isi amintesc cu placere despre felul cum Irina Vladimirovna ii invata respectul reciproc si cum era implicata in viata fiecaruia, pentru ca dorea binele fiecaruia.

Acest cuplu frumos au avut doi copii. Eu am cunoscut mai bine pe fiul lor Vladimir, pentru ca intr-o perioada am fost vecini cu apartamentele in Chisinau. El a invatat de la parintii lui sa caute binele altora. Intr-o seara, presupun ca era ora 12 de noapte, am auzit afara un strigat disperat al unei fete. Am aruncat repede haina pe mine ca sa alerg in ajutorul ei. Cand am iesit dupa coltul casei, Vladimir deja se intorcea inaoi. El suferea de obezitate cu toate ca era foarte energic, dar asa, a reusit sa alerge inaintea mea in ajutorul acelei femei, care de altfel, a fost atacata de un om rau si avea sa fie violata. Aceasta fapta a lui Vladimir vorbeste mult si despre el, si despre valorile care le-a invăţat de la parinti.

Un alta marturie frumoasa despre caracterul D-lui Iosif Carasec, este faptul ca totdeaua a lucrat in buna intelegere cu fratele sau. Vladimir Vladimir Carasec a fost profesor de educatie fizica si munca, iar Iosif Vladimir a fost profesor de istorie si stiinte sociale, dar aproape in toti anii traiti in Lapusna a indeplinit cu excelenta functia de director as scolii.

Noi toti am profitat si profitam pana in ziua de azi de investitia facuta pentru satul nostru de acesti oameni deosebiti, si mai ales a D-lui Iosif Karasek. Este foarte important sa pastram memoria lui pentru ca a fost un model care totdeauna va inspira pe altii sa traiasca frumos, cautand binele altora. De aceia prin acest post vin cu o initiativa catre toti satenii sa solicitam ca Liceul Teoretic sa poarte numele lui Iosif Vladimir Karasek iar toti cei care suntem recunoscatori pentru binele ce ni l-a facut, sa deschidem un cont separat in banca si sa adunam resursele necesare pentru ai face un monument in fata Liceului. Va invit sa va expuneti parerea la aceasta propunere a mea prin comentarii la acest mesaj. Multumesc si Dumnezeu sa va binecuvinteze!

Cu respect,

Preot Vasile Filat www.moldovacrestina.net